DNS explicat: ce sunt A, CNAME, MX și TXT

Ce se întâmplă când scrii un domeniu

Calculatoarele nu comunică prin nume, ci prin adrese numerice. Domeniul e un nume ușor de ținut minte pus peste o adresă pe care nimeni nu vrea s-o memoreze.

Când scrii adresa în browser, se pornește un lanț de întrebări: browserul întreabă sistemul, sistemul întreabă un server DNS, iar acela — dacă nu știe deja răspunsul — întreabă mai departe, până la serverele care dețin oficial informația pentru domeniul tău. Răspunsul se întoarce și se ține în memorie o perioadă, ca următoarea cerere să fie instantanee.

„Serverele care dețin oficial informația” sunt serverele de nume ale domeniului. Ele se stabilesc la registrar și sunt punctul de la care pleacă tot restul.

A și AAAA: unde stă site-ul

Înregistrarea A leagă un nume de o adresă IPv4. E cea pe care o schimbi când muți site-ul pe alt server.

AAAA face același lucru pentru IPv6. Dacă furnizorul îți dă și o adresă IPv6, o pui; dacă nu, absența ei nu strică nimic.

• @ înseamnă domeniul în sine: firma-ta.ro.
• www e un subdomeniu separat și are nevoie de propria înregistrare.
• Orice alt subdomeniu — shop, blog, api — se adaugă la fel.

Dacă site-ul merge pe www.firma-ta.ro dar nu pe firma-ta.ro, aproape sigur lipsește înregistrarea pentru @. Sau invers.

CNAME: un nume care trimite la alt nume

CNAME nu indică o adresă, ci alt nume de domeniu. Folosit când destinația își poate schimba adresa fără să te anunțe — servicii externe, rețele de distribuție, platforme de newsletter.

Avantajul: dacă serviciul își schimbă serverul, tu nu trebuie să faci nimic. Dezavantajul: încă un pas de rezolvat în lanț, deci câteva milisecunde în plus.

Un CNAME nu poate coexista cu alte înregistrări pe același nume. De aceea nu poți pune CNAME pe domeniul principal, unde ai deja MX pentru email.

MX: unde ajunge emailul

Înregistrările MX spun unde se livrează mesajele trimise către adresele de pe domeniul tău. Sunt complet separate de A: site-ul poate sta pe un server, iar emailul pe altul.

Fiecare MX are o prioritate — un număr. Cifra mai mică se încearcă prima. Restul sunt rezerve, folosite doar dacă prima nu răspunde.

Cea mai costisitoare greșeală la o migrare: schimbi înregistrările A către noul server și lași MX-urile care indică spre cel vechi, sau invers. Verifică-le separat, nu presupune că merg împreună.

TXT: text pe care îl citesc alte servere

O înregistrare TXT conține text liber. Se folosește ca loc unde alte sisteme pot verifica ceva despre domeniul tău.

Cele mai frecvente sunt cele legate de email — SPF, DKIM și DMARC, care decid dacă mesajele tale ajung în inbox sau în spam — și cele de verificare a proprietății, cerute de Google Search Console sau de alte servicii care vor dovada că domeniul e al tău.

• SPF declară ce servere au voie să trimită în numele domeniului tău.
• DKIM conține cheia publică cu care se verifică semnătura mesajelor.
• DMARC spune destinatarului ce să facă atunci când primele două nu se potrivesc.

Poți avea oricâte înregistrări TXT, dar o singură înregistrare SPF. Două înregistrări SPF fac verificarea să eșueze — e mai rău decât dacă n-ai avea niciuna.

TTL și propagarea

Fiecare înregistrare are un TTL: cât timp are voie un server să țină răspunsul în memorie înainte să întrebe din nou. Un TTL de o oră înseamnă că o modificare poate dura până la o oră ca să se vadă peste tot.

„Propagarea DNS” e exact asta — nu o transmitere lentă a modificării, ci expirarea treptată a copiilor vechi. De-asta unii văd site-ul nou și alții pe cel vechi, în același timp.

• Cu 24 de ore înainte de o mutare planificată, scazi TTL-ul la câteva minute.
• Faci modificarea. Acum se aplică rapid, pentru că nimeni nu mai ține copii vechi.
• După ce totul funcționează, urci TTL-ul înapoi.

Nu opri serverul vechi în ziua schimbării. Cât timp expiră copiile, o parte din vizitatori încă ajung acolo și trebuie să găsească un site funcțional.

Cum verifici ce e configurat acum

Nu te baza pe ce arată panoul: el arată ce ai scris tu, nu ce văd ceilalți. Verifică din exterior, cu un instrument public de interogare DNS, sau din terminal.

Verifică din mai multe locații geografice dacă tocmai ai făcut o schimbare. Diferențele între ele îți spun exact cât de departe a ajuns.

Dacă interogarea externă arată altceva decât panoul, ori modificarea nu s-a salvat, ori domeniul folosește alte servere de nume decât crezi. A doua situație e mai frecventă decât pare.